Dintre aia buni de live-uri

Pe puncte, tot cu drag

În replică la post-ul lui Tudor Ciuhodaru:

1. Dacă din UNPR aţi fost exclus pentru că aţi refuzat să participaţi la măcelărirea salariilor bugetarilor, ar exista vreun motiv să mai mizaţi pe susţinerea unui partid-măcelar în vreun demers? Dacă da, care motiv?

2. Faptul că ajungeţi într-o funcţie, să zicem chiar şi cea de primar, nu înseamnă că exprimarea punctului de vedere se concretizează în proiecte puse în practică – mai există şi un consiliu în ecuaţie, iar dacă politicile guvernamentale şi finanţarea dinspre centru se fac în regim mafioţesc, n-aţi rezolvat absolut nimic. Iar dacă ajutaţi, ipotetic vorbind, gaşca băsistă, fie şi prin intermediul UNPR, să se menţină în vârful banilor publici, atunci în mod sigur obţineţi efectul invers a ceea ce v-aţi propus.

3. Pe unii poate că-i roade problema doctrinelor – pe mine nu. Pe mine mă roade problema cinismului actualei guvernări, cu toate componentele parlamentare care o susţin, şi mă roade infracţiunea la strada mare. A se citi: PD+UNPR+UDMR+minorităţi.

4. Ajutând la menţinerea actualilor criminali în serie la guvernare în mod sigur veţi face şi mai multe gărzi, iar copilul dumneavoastră va avea tot mai puţine şanse să-i folosească şcoala pe care o va continua în condiţii tot mai infecte.

5. Deschiderea unui nou spital cu preţul compromisurilor care ajută infecţia băsistă să se menţină la vârf folosindu-se de imaginea dumneavoastră de medic respectat e ca şi cum i-aţi da unui pacient în nevoie un rinichi nou, dar de la un bolnav de SIDA. Eu zic să nu faceţi asta. Gândiţi-vă la întregul organism, nu doar la rinichiul stâng. Ştiţi mai bine decât mine că un spital mai trebuie şi populat cu personal medical suficient şi dotat ca atare, întreţinut ca atare şi alimentat cu materiale medicale corespunzătoare. Menţinerea actualilor idioţi în orice funcţii, la nivel local sau naţional, împiedică toate astea. Şi uite-aşa, spitalul nu va mai fi spital.

Tudor Ciuhodaru, din ficaţi, cu drag

Nichita rămâne un mare ţărănoi care nu are ce căuta în funcţia de primar. Dar asta nu face orice altceva scuzabil. Nici măcar pentru doctorul Ciuhodaru, care şi-a gestionat nervii de-a lungul timpului după cum urmează:

S-a supărat pe social-democraţi, din ficaţi a decis că infractorii lui Gabi Oprea ar fi o răzbunare pe măsură. S-a supărat pe infractori, din ficaţi a decis că la conservatori ar fi o spălare de orgoliu pe măsură. S-a supărat pe conservatori, din ficaţi a decis că până şi o întoarcere spăşită cu coada-ntre picioare în braţele infractorilor lui Oprea e mai bună decât să rămână cu orgoliul nemângâiat. Şi e clar că numai despre orgoliu vorbim, câtă vreme doctorul Ciuhodaru a exclus varianta unei candidaturi independente. Dacă ar fi crezut în şansa de a scoate la vot oameni scârbiţi de partidele politice la fel ca şi el, cu siguranţă că măcar pentru ei n-ar fi îndrăznit să mai facă o dată manevra dezgustătoare prin care oferă credit partidului de curve traficante de mandate, UNPR. N-ar fi îndrăznit fie şi numai pentru că încrederea pe care a dobândit-o în rândul electoratului de Iaşi provine din încrederea investită de oamenii ăia în MEDICUL Tudor Ciuhodaru. Dacă pe băsişti îi considerăm cinici pentru că efectiv confiscă încrederea unor oameni săraci cu o pungă de alimente, atunci cum să-l considerăm pe ditamai medicul care negociază cu Gabriel Oprea încrederea unor oameni ajunşi mai mult morţi decât vii la urgenţe? Asta e mai mult decât cinism, atât de mult, încât nici n-a încăput în DEX – de-asta nu există cuvânt.

Şi pentru ce toate astea? Sub pretextul binelui municipal săvârşit prin obţinere de unde verzi chipurile pe proiecte spitaliceşti, Tudor Ciuhodaru împinge cu drag la căruţul menţinerii pe culmi a celei mai infecte haite de infractori la strada mare care-au ajuns vreodată în funcţiile de gestiune ale obositului ăstuia de stat. Şi dacă UNPR-iştii i-o trag din nou doctorului, ce-o să facă, o să fugă în PD? În UDMR poate? Sau înapoi la PSD? La PC? Sau îi ameninţă cu candidatura independentă pe care băieţii s-au prins deja că n-o-ndrăzneşte? Să fim serioşi, asta a fost strict o învârteală de basculare a nervilor în public întru spălarea orgoliului pentru a nu ştiu câta oară. Doar că nu-s foarte sigură că vasul de toaletă al lui Gabi Oprea e locul ideal pentru spălat... orice.

Virtutea uşurinţei, mitul efortului

Mă scot din minţi oamenii care trag de ei înspre ce nu-i ajută natura. Atmosfera de scremere, “uite ce ou am făcut”, nevoia de confirmare publică a faptului că a meritat să-mpingă din greu acolo unde alţii mişcă lucrurile cu un deget. Îmi dă o senzaţie de milă sau mai degrabă silă, mai ales pentru că mă pune de multe ori în postura de a evita cu ipocrizie o confruntare din care eu n-aş avea nimic de câştigat, în care ar trebui să explic omului că nu, nu va suna veci ca Alanis Morissette, oricât ar forţa vocea aia, nu, nu va arăta veci ca nuş’ ce supermodel, chiar dacă face pe dracu’ să fenteze formele, nu, nu se va mişca veci ca naiba mai ştie ce superdansator de latinăreli, nu, nu va scrie veci ca nu ştiu care supertalent eseistic, nici dacă ingurgitează tot DEX-u’. E pe de o parte o treabă de educaţie greşită, ca să nu zic proastă creştere, iar pe de alta e o chestiune de neacceptare. Unii suntem conformaţi pentru anumite activităţi şi ne ies lejer, le facem şi cu, şi fără intenţie şi performanţa vine fără să se trântească de toţi pereţii. Dacă însă ne-apucăm de forţat mâna altor domenii cu care n-avem nici o treabă, oricât ar fi de apetisantă teoria despre voinţă şi despre munca aferentă compensatoare a deficitului de talent, tot ceea ce lăsăm după noi e o mare băltoacă de transpiraţie, cu duhoarea aferentă, şi o mărgică pogorâtă din “Punguţa cu doi bani”, rezultatu’ scremerii. Dragilor, trăim într-o lume care-mpinge. Aşa, cu patimă, cu încrâncenare, miroase ca dracu’, rezultă ca dracu’, e plin de feţe roşii, de tricouri ude şi de salopete murdare, dar şantierul arată mai repede a specializare în demolări decât în construcţii. Am mai zis, mediocritatea e mai nasoală decât prăpădul, pentru că nu descurajează suficient şi vârf peste grămadă, mai invită şi la toleranţă. Dă speranţa aia nenorocită că poate dacă-mpingem mai tare... Of..., şi nu-i aşa deloc. Prea multă uree, prea puţină radiaţie. Puţini sclipesc, mulţi strică aerul.

Mai degajat, iubiţi credincioşi, mai degajat! Dacă vă ştiţi bine cu pixu’, scrieţi, oameni buni, scrieţi în draci, lăsaţi, că s-a găsi cineva să se spânzure şi de-un microfon pe scenă; dacă vă vin vorbele la gură direct în formă de partitură, ziceţi muzical, nu vă-nchideţi în vreun birou de întreprindere de succes; dacă se descurcă picioarele fără voi, daţi-i înainte cu alergarea, că nu sunteţi mulţi pe lumea asta. Voi ştiţi cât încurajez eu concurenţa, ca sursă ideală de progres. Păi uite care-i treaba, treaba e că şi concurenţa e de două feluri, tooooooooot funcţie de cât de tare-mpingem ca să producem. Indivizii care produc lejer ce produc, pen’că aşa-s ei conformaţi de la mama lor, cu talent, se concurează între ei în sensul lui “uite ce mişto i-a ieşit ăluia, bravo lui, ia să vedem dacă nu cumva mie-mi iese şi mai frumos”. Indivizii care-mping până te stropesc din cap până-n picioare cu transpiraţie concurează încercând în permanenţă să-l împiedice pe ăl’ din faţă, că pe dânşii-i părăsesc plămânii.

Nu-ncerc să desfiinţez utilitatea efortului. Doar că trebuie direcţionat corect. Una e practica, alta e zvârcolirea. Unii degajă energie şi pentru alţii, alţii consumă energia tuturor. Ş-atunci vă-ntreb şi eu, decât cu sudoare şi duhoare, nu-i mai bine cu un rânjet larg trădător de siguranţă de sine? 

..., bine pe care vi-l doresc si voua. :))

21092011

E un record: nu doar separat, dar şi fără candidat

După ce ne-a anunţat micul Constantin că PC nu vrea Oprescu şi ca atare merge separat, cu şoferu’ Piedone, azi ne-a anunţat Piedone că maşina PC e atât de bună, încât merge chiar fără şofer. =)) Mai exact, Piedone zice că lui nu i s-a urât cu binele la sectoru’ 4 şi deci nu s-ar chiar arunca la generală cu coarda elastică mai lungă decât înălţimea. Vis! :))

Update: Totuşi, e bun Oprescu. Moooooor! =)) =)) =))

...sau cu capul în jos

Ca să aibă un sens lectura post-ului ăstuia, va fi musai să transpiraţi în prealabil pe textul lui Dan Mihalache.

Analiza lui Dan e coerentă şi consistentă din cap şi până-n coadă. Cu o condiţie, anume să porneşti lectura de la aceeaşi premisă de la care a pornit el scrierea: manevrele lui Băsescu şi ale PD-ului urmăresc un fir logic.

Eu aş fi un pic mai neeuclidiană decât Dan în privinţa asta şi atunci lucrurile se schimbă cam cu totu’. Dacă răsturnăm textul lui în nota asta, atunci o să vedem că lucrurile sunt mai uşor de acceptat ca idei neterminate, intr-o derivă a datului din picioare ca să nu simţi fundul lacului. La ce mă refer? Lăzăroiu n-ar putea într-adevăr să pornească un nou partid, nici o adunare de forţe existente, dar asta ar fi o finalitate logică a încercării de a-l distanţa de PD. Dacă acceptăm însă că nici Băsescu, nici PD-ul, nici împreună, nici separat nu fac manevre cu finalitate logică, atunci e foarte uşor de înţeles că oamenii nu mai au în cap decât un gând: “Când trimitem pe cineva să vorbească pentru noi, cum facem ca lumea să nu-i scuipe-n cap înainte s-apuce să-şi caşte gura, pentru că e de-al nostru?” Deci oamenii nu-şi pregătesc terenul pentru a genera valuri de atracţie – caz în care, vorba lui Dan, Lăzăroiu ar fi orice altceva, numai adezivu’ ideal nu –, ci pentru a stopa valurile de respingere. Gândiţi-vă că oamenii ăştia au toate televiziunile, mai puţin Antena 3, şi asta în loc să-i ajute îi trage şi mai tare în jos, pentru simplu fapt că SE VĂD! Băsescu şi-a ascuns sub perna de sub fund tematica vizitei în SUA de groaza că ar putea-o da de gard odată intrat în gura analiştilor. Îl cred! Chiar e în ipostaza paranoică în care când nu e sigur de reuşită se descalţă, îşi trage un ciorap în cap şi aşa, cu pantofii-n mână şi cu faţa acoperită, se furişează pe la spălătorese şi nu ne-anunţă unde merge şi de ce decât când e acolo şi a bifat deja. Eu cred că unii dintre noi încă nu înţeleg ce-nseamnă spaima de închisoare şi disperarea pe care o generează şi care nu are aaaaabsolut, dar aaaabsolut nici o legătură cu logica şi coerenţa de acţiune.

Apoi ar mai fi de zis, aşa: Dan zice în titlu “Scenarii şi scenarite”. Ca să fiu sinceră, mie nu mi se par importante nici unele, nici altele. Singurii care contează sunt SCENARIŞTII. Mai exact e importantă identificarea lor, cine poate şi cine nu poate fi scenarist. De curând scria pe blog Radu Tudor cum că Băsescu vrea schimbarea lui Boc fie şi cu forţa, în ciuda opoziţiei din PD care nu e de acord cu mişcarea asta. Deci ar trebui să fim de acord că există o grupare în jurul lui Boc, viteazu’ de el, care nu vrea nici în ruptul capului alt premier. Bun, hai să acceptăm că e aşa. Şi ce dacă e aşa? Oamenii ăia sunt capabili să scrie vreun scenariu, fie şi cel al menţinerii lui Boc cu forţa? Eu n-aş zice. Câtă vreme majoritatea parlamentară stă în presiunea lui Băsescu, ce drac de importanţă regizorală ar putea avea o mână de PD-işti? Evident, niciuna. Deci până una-alta, singurul scriitor de scenarii e Băsescu. Iar când singurul scriitor de scenarii e Băsescu, de ce am porni de la premisa existenţei unui fir logic? Ba dimpotrivă, câtă vreme acceptăm că orice răsuciri şi viermuieli ar face PD-ul, oricum ar aduna procentele alea, pe bucăţi mai mari sau mai mici, adunarea e asociativă, dar nu modifică suma finală, care e mai mică decât 50% cu mult, atunci singura concluzie în regulă e că scenariile lui Băsescu EVITĂ CU DISPERARE CONCLUZIA LOGICĂ. Ştie el de ce. Şi noi.

16092011 -- pffffff! :)

Update: Vai, tu, ce n'est pas possible! =))

Acest post este o adăugire plină de cifre la spălătura pe care le-o trăsesem lui Constantin şi PC-ului mai pe lumină. :))

Uite-aşa merge:

● Sorin Oprescu --------------------> 60%

● Cristian Popescu Piedone ----------> 9% - pod de gheaţă =))

● Silviu Prigoană --------------------> 7%

● Dan Diaconescu -------------------> 7%

● Andrei Chiliman --------------------> 6% - gheaţă la mal =))

● Neculai Onţanu --------------------> 6%

● Marian Vanghelie ------------------> 3%

● Altul ------------------------------> 2% 

Deci, Constantin, mai joci? :))))

Hai, că uite, cu Chiliman, care nu e decât de 10 ori mai slab decât Oprescu şi cu şoferu’ Piedone aveţi de-un istoric 15% în cel mai bun caz! Eu zic să vă băgaţi, că sunteţ’ mari, bă’eţi! =))

Sondaj Avangarde – integral, aici.

Uite de-asta nu-mi plac mie oamenii ambiţioşi

N-am chef de introduceri, aşa că o dau de-a dreptul:

PC începe să sară calul. Într-un mod infect. Crin şi Ponta l-au tratat pe Daniel Constantin ca pe un egal în ecuaţia USL. Dintr-un bun-simţ atât binevenit, cât şi necesar pentru a da un semnal de unitate şi bună racordare în cadrul uniunii. Problema e că beneficiarul e prea tânăr ca să-nţeleagă că tratamentul egal între liderii USL nu-i una şi aceeaşi poveste cu a împărţi 100 de procente fix în 3. Până şi Capra-cu-trei-iezi avea trei iezi de dimensiuni diferite. :)) La episodul cu candidaturile pentru primărie de pe la Iaşi am fost de partea PC dintr-un singur raţionament: despre doctorul Ciuhodaru ştiam că e foarte coerent pe chestiuni de administrare a sistemului medical, e şi foarte receptiv la mesaje din exterior şi am considerat că, prin extensie, ar putea face faţă şi administrării unei primării, deschis fiind la recomandări. Pe de altă parte, sunt total împotriva primarilor ţărănoi, iar Nichita fix aia e. Am reacţionat brutal de fiecare dată când Ponta s-a luat de PC pe tema asta. Inclusiv ieri. Problema e că încep să-nţeleg de ce Ponta cedează nervos şi începe s-o lase mai moale cu bunele maniere şi cu mănuşile în relaţia cu conservatorii. Mai exact, Victor Ponta observă la ce mizerie de atitudine se pretează un partid înotător în marja de eroare, care, sub semnul şantajului pe care (crede că) i-l permite faptul că Antena 3 e aproape proprietate de partid, e în stare să răstoarne o întreagă uniune pusă pe picioare al naibii de greu de ditamai celelalte două partide. Astăzi tânărul Constantin iese, din nou, să abereze psihiatric despre cum Oprescu ar cam trebui lăsat deoparte, pentru că, în sondajele din visele-i pubertale, direcţia s-a schimbat, frate, şi şoferu’ Piedone, alias Cultura-Pe-Culmile-Disperării, a încălecat şfungu’ electoral pentru primăria generală. Am zis din nou, pentru că el a mai trecut printr-o criză emoţională de forma asta, alături de prietinu’ Chiliman de la 1, care între timp a decis că totuşi ar fi bine să nu mai şi accentueze faptul că n-are nici dreptate, nici influenţa pe care şi-ar dori-o (el ca el, dar mai ales Arhanghelu’ Moisescu) în deciziile grele ale PNL. Să nu zic într-un ceas rău, că şi Chiliman se poate reinflama hemoroidal any second now. Dar azi a fost ziua de dizgraţie a solistului Constantin, tânără speranţă galopând neeficient prin etapele absolut necesare ale întăririi vascularizaţiei organelor indicatoare de bărbăţie.

Ca să mai dau şi de capătul poveştii, bilanţul e că Antena 3, “boicotată” de PD din motive de spaime mai mult decât cunoscute, va fi dependentă de reprezentanţii opoziţiei şi de audienţele pe care le fac Victor Ponta şi Crin, cu sau fără PC în uniune, cu sau fără compromisurile generoase acceptate pentru ca un partid de pe marginea erorii sondajelor să încalece un număr nepermis de mare de funcţii, pen’că acu’ a prins chipurile momentul, care trebuie muls ca atare. Luaţi-o practic: PC tocmai ce s-a transformat din excrescenţă a PSD-ului în fundiţă a PNL-ului. Presupunând că se strică şi jucăria asta, ce opţiuni de viitor luminos ar avea PC-ul? Eu zic să fuzioneze cu Antena 3. =))

Deci, Constantin, ca să ai pretenţiile pe care le ai trebuie să ţi se mai îngroaşe vocea. 

...de unde şi disperarea

Selecţie dezordonată de idei ordonate despre moartea PD, cu tot cu viermii înconjurători, UDMR included:

"Niciodată nu a existat o concurenţă atât de mare pe o nişă atât de mică – este vorba de cea a discursului populist-naţional-justiţiar, pe care se înfruntă PRM, PNG şi posibil Partidul Poporului al lui Dan Diaconescu. Din aceeaşi nişă îşi extrag însă electorat şi PDL şi UNPR."

"Niciodată până în prezent nu a existat competitor pentru UDMR, care a deţinut monopolul pe segmentul electoratului maghiar. Pentru prima dată UDMR nu mai este singur în această zonă şi chiar îşi vede ameninţată intrarea în Parlament."

Din istorie vorbind: "Cu cât competiţia politică a fost mai puternic polarizată între putere şi opoziţie, cu atât a fost mai dificil pentru alte formaţiuni şi alianţe din afara celor două blocuri să treacă pragul electoral. Confruntarea bipolară lasă doar câteva nişe de acces, care sunt şi ele deja ocupate."

"Niciun partid nou înfiinţat începând cu 1992 nu a reuşit să treacă pragul electoral la alegerile parlamentare."

"Structura de bază a electoratului care optează pentru Uniunea Social Liberală nu se suprapune cu nicio structură de bază a vreunui alt partid. Din punct de vedere sociologic nu există concurenţă pentru electoratul USL"

"USL nu are grupuri de electorat ţintă comune nici cu alte partide: PRM, PNG, Partidul Poporului, ca să menţionăm doar pe cele care figurează în sondaje. Deşi se afirmă de stânga, UNPR (atât cât e cunoscut) va fi perceput ca aliat al PDL şi nu se va putea delimita de acesta, prin prisma participării la guvernare."

"Reorganizarea administrativ-teritorială dorită de Traian Băsescu ar face ca PDL să piardă aproximativ între 386 şi 368 de consilieri judeţeni faţă de anul 2008."

"În cazul alegerilor parlamentare, PDL va fi supus unei duble  presiuni: una determinată de intenţia lui Băsescu de reducere a numărului de parlamentari şi a doua de scădere a scorului electoral. [...] Astfel, aproape două treimi dintre deputaţii şi sentorii actuali nu se vor mai regăsi în parlament."

"Spre deosebire de PSD şi PNL care indiferent de poziţia politică în care se găsesc vor păstra întotdeauna un nucleu stabil, în cazul PDL se pune întrebarea cine şi de ce ar mai rămâne cineva într-un PDL comprimat şi care oferă puţine şanse de a ocupa funcţii. Şi cu atât mai puţin într-un PDL aflat în opoziţie."

"Cu excepţia judeţelor cu populaţie maghiară, USL ar putea obţine majoritatea mandatelor în toate Consiliile Judeţene, chiar şi în cazul celor cu preşedinte aparţinând PDL."

"Marea problemă a PDL este că nu are cum să ajungă la guvernare. Pe actuala configuraţie de partide şi alianţe, chiar dacă USL ar obţine sub 50% din mandate, nu există nicio formulă majoritară viabilă care să includă PDL."

"Desfăşurarea concomitentă a alegerilor locale cu cele parlamentare ar putea crea tocmai efectul contrar, în sensul politizării întregii campanii şi „contaminării” politice a localelor,  benefică pentru opoziţie şi nefavorabilă puterii. [...].  În condiţiile în care se vor da bătălii politice intense, va fi mult mai complicat pentru primarii PDL să-şi şteargă apartenenţa politică şi să convingă votanţii că alegerea lor n-are nicio legătură cu guvernarea Boc decât dacă alegerile ar avea loc separat."

"A doua problemă mai puţin sesizată este îngustarea masivă a opţiunilor personale prin comasarea alegerilor. Consecinţele compresiei numerice  pentru PDL  mai sus descrise ar fi dublate de o drastică limitare a alternativelor. Liderii locali şi toţi cei care vizează o funcţie vor trebui să aleagă – ori candidează pentru administraţia locală ori pentru parlament. Dacă până acum un lider care eşua la locale avea varianta de a candida la parlamentare, acum eşecul va fi definitiv." – asta mai inseamnă şi că vor trebui să găsească mai multe mufe de candidaţi, după ce că oricum nu mai au pe cine scoate în faţă!

Înrămaţi ultimul paragraf şi spânzuraţi-vi-l de-asupra patului, să vă treziţi cu el în cap zilnic! :)) E o formă explicită şi elevată a ceea ce eu vă aduceam în vedere printr-o întrebare formulată ţărăneşte:

“Fură, fură, da’ cu cine?” Pentru că niciun hoţ nu fură nemotivat!

Studiul e realizat de Public Affairs, îl găsiţi integral aici.

Miercuri, la limita

Simplificaţi

Ăsta e singurul sfat pe care am de-l dat opoziţiei pe teme de comunicare. PD-ul are o singură strategie: să se ascundă după o colhăială complicată de tot felul de explicaţii îmbârligate pe după ideologii imposibile şi adunări de partide care nu există în mintea electoratului (a se vedea UNPR, care fluctuează între un 0% real şi un 1% pus din pix). Aşa că USL nu are de transmis decât un singur mesaj:

Mişcarea Populară (sau echivalentul) = tot PD

Nimic mai mult. Orice altă argumentaţie despre cine e UNPR-ul, cine e Partidul Poporului, cine sunt verzii etc. nu face decât să le cânte-n strună băsiştilor, care tocmai asta vor: să pară mai mulţi. De fapt vorbim de un singur partid. Iar un singur partid nu poate scoate veci 50%+1! Oameni buni, ce dracu’ povestim?! Ne-ntrebăm dacă USL, adică ditamai PSD-ul + substanţialul PNL + promiţătorul PC, poate scoate 50%+1, dar ne speriem de faptul că vreo mişcare însemnând hidoşenia leproasă de PD + UNPR 0% + PP (?) marja-de-eroare% + Verzii ceva-peste-nimic% pot scoate 50%+1? Insist, marea şmecherie aici e să nu fim noi mai penibili decât ei.

Deci, USL, recapitulăm:

Mişcarea __________ (completaţi porecla) = PD,

cu singura explicaţie că şi lor le e ruşine cu Băsescu şi Udrea.

Sau reformulând sadic, şi ei vor să scape de Băsescu şi Udrea. :))

*Dincolo de aparenţele date de spaimele fraudelor, cred că în esenţă e cea mai uşor de dus campanie electorală la care ar putea spera vreo opoziţie vreodată. Nu e nevoie de strategi de campanie, nu e nevoie de sclipicioşi de trimis pe teveuri să dezvolte argumente geniale, nu e nevoie decât de simpla prezenţă în public şi de enunţarea relaxată a banalei egalităţi între PD şi orice tufă vopsită după care se vor ascunde băsiştii. Aşadar, preocuparea reală a USL nu trebuie să se îndrepte înspre ce spun, că asta e simplu. Trebuie să se îndrepte înspre organizarea în teritoriu, despre care am maaaaaaaari mari dubii, imense dubii, greu de anihilat dubii – pentru că la nivel local în foaaaaarte multe locuri e o armonie de nedescris între băsişti şi USL-işti! Şi oamenii ăia vor păzi şi urnele!

12092011

Ieşiri cu Sorcova extrasezon

Habar n-am cât de cald o fi pe la Bucureşti, dar văd că ni s-a cam înmuiat logica şi ni se cam lipeşte dă deşte. Iubiţi credincioşi, aveţi o problemă dacă nu pricepeţi un lucru simplu, anume că toaaaaaată isteria băsistă pe toaaaaate subiectele are o singură denumire: campanie internă! Să zicem cu bulinuţe colorate, să nu vă-mpiedicaţi cumva:

● Varza comasării alegerilor nu are scopul de a ridica PD-ul la 30-35%, cum se tot urlă pe teveuri, pornind de la teoria primarilor în funcţie care să tracteze partidul peste scorul real al parlamentarilor! Oameni buni, comasarea aia, dacă radicalizează disputa între partidele mari cu primari în funcţie, mai face şi altceva: exclude din joc partidele mici! Adică alea cu care-şi tot cârpeşte Băsescu ciorapul majorităţii parlamentare. Asta mai departe înseamnă că odată împinsă jucăria la 30-35%, acolo o iartă bunu’ dumnezeu drăguţu’, incoloru’, inodoru’ şi insipidu’! Discuţia mai departe ar veni că pot fi racolaţi băieţii instabili ai USL. Pe dracu’ pot fi racolaţi! Voi înţelegeţi că de-o parte avem o minoritate scârboasă şi muribundă de 30-35%, iar de ai’laltă, o întreagă tabără capabilă de a da o majoritate parlamentară stabilă pe termen lung, care poate oricând s-o termine cu capitolul Băsescu, prin suspendare, prinzând PD-ul pe piciorul greşit al resurselor electorale epuizate, plus datoriile aferente? Asta luând-o aşa, argumentând mafioţeşte, fără să mă bizui vreun moment pe posibilitatea ca USL să desemneze doar candidaţi de ‘naltă stare morală. Băsescu va fi un meniu necomestibil chiar şi din perspectiva celor mai îndoielnici posibili parlamentari USL. Revenind, ca să lămuresc treaba: comasarea alegerilor are o singură ţintă, anume să nu aibă PD-ul de dus campania pentru parlamentare cu activul de partid demoralizat de scorul de la locale şi cu punga şpăgilor electorale înjumătăţită. La ce le foloseşte un scor la locale de 40%, nu de 35%, dacă la parlamentare iau 15%? Că ştiu că n-or să voteze guvernu’ primarii. De ce zic despre demoralizare şi 15%, după 40% la locale? Păi pentru că într-o bucată maaaaaare mare de ţară, aia unde-s restul de 60%, PD-ul va face implozie! Iar pe parcela de 40% campania va trebui dusă cu mufele lu’ Udrea, Anastase şi compania, că de bună seamă nici nu pot pune moacele primarilor pe afişe în locul lor, şi nici n-or să renunţe fetele şi băieţii buni la locurile din parlament, pentru a desemna candidaţi model “Păr de înger”. Greu? Eu cred că nu.

● Schimbarea culorii şi sloganului nu atentează să prostească electoratul, pentru că nu se adresează electoratului, ci, din nou, salahorilor din partid care trebuie încurajaţi să mai iasă în campanie pe străzi, cu mai puţine spaime că-şi iau şi nişte bucăţi peste cap dacă se înfiinţează cu punga oranj pe la uşi! Altfel spus, elimină paradoxul de a deţine în debara neşte mândre pungi pe care n-are cine să le împartă! Ş-apoi, dragi tovarăş’, eu sper că nu v-a alunecat piciorul analitic atât de rău încât să fi uitat că electoratul pe care mizează PD-ul e cel de prin fundături rurale. Ş-atunci la ce vă gândiţi când afirmaţi, care afirmaţi, că încearcă să prostească electoratul, la faptul că ţăranii sunt ospitalieri cu străinii şi dacă văd “Smart & Right” le oferă condiţii de camping autohtone? În caz că nu vă prinserăţi din anii trecuţi, băsiştii pun pe fuga de campanie tineri săraci cu duhul, dornici de-o bere gratuită – la ăia dă bine să le lipeşti pe tricou o vorbă bună de import, mai degrabă decât vreun slogan popular aducător de ouă, sticle şi borcane, tot gratuite şi ele, dar servite un pic mai cu forţă şi mai sus de orificiul bucal.

Vorbiţi până la extenuare despre cum şi cât va fura PD-ul, însă vă scapă un lucru esenţial: fură, fură, da’ cu cine? 

04092011

Reiau, din încăpăţânare

● În 2009 le ziceam liberalilor să o lase baltă cu descinderile în mediul rural, că n-au ei resurse să bată arăturile-n lung şi-n lat pentru o mână de oameni care oricum se răzgândesc spontan la contactul cu punga veselă, şi să se axeze exclusiv şi exploziv pe urban, să genereze ceea ce numeam eu la ora aia un val de entuziasm, o dorinţă de a ieşi masiv la vot. (Dădeam şi soluţia de campanie: discursuri publice repetate în centrele universitare, de unde mesajul se propagă concentric şi-n vecinătăţi, chiar şi în mediul rural, nu doar în orăşelele de provenienţă ale studenţilor sau tinerilor rămaşi pe-acolo după studii.) Pe lângă faptul că în oraşe aduni de pe două-trei scări de bloc mai mulţi votanţi decât dintr-un sat de văduve, povestea e mai degrabă despre calitatea electoratului. Mai exact despre stabilitatea şi conştienţa electoratului. Dacă ţi-e frică de şpăgile băsiste, atunci nu te băga-n aceeaşi troacă, nu te lupta pe acelaşi electorat influenţabil şi dezinformat. Compensează în urban, cu populaţia educată! Pentru că astfel muţi competiţia într-o zonă în care băsiştii trag de o resursă limitată, iar tu dai de fundu’ sacului mult mai târziu, în sensul că babele alea de la ţară (o zic aşa, expresiv cu drag, nu jignitor) sunt fix alea câte sunt, ba în lunile până la alegeri se mai duc din ele, în regim de “ieşiri naturale din sistem” :)), în vreme ce nehotărâţii/dezinteresaţii din urban sunt un stoc mai mult decât generos.

● Dacă nici în 2012 (şi până în 2012) USL-iştii nu înţeleg că aceeaşi poveste li se aplică şi lor, încă mai abitir decât liberalilor în 2009, atunci încep să-mi pun probleme serioase în legătură cu inteligenţa lor în interacţiunea cu masele, în sensul producerii de schimbări. Pentru că dacă nu sunt în stare să înţeleagă şi să accepte că o schimbare electorală nu poate începe decât din rândul intelectualilor, al populaţiei informate, atunci sunt convinsă că nu vor înţelege nici că orice schimbare în sensul modernizării vreunui domeniu va trebui începută exact pe acelaşi principiu: punând intelectualii să tragă ţara după ei. Dacă ne aflăm în cazul ăsta, în sfârşit am găsit un lucru mai înspăimâtător decât comportamentul regnului băsist. Încă mai sper că nu e cazul, măcar pentru că mă bazez pe minima inteligenţă aritmetică a USL.

● Deci, copilaşi, lăsaţi ruralul din mână, sunteţi un pic prea bătrâni să mai credeţi în Duhu’ Apelor. 

____________________

Note de subsol, fără steluţă:

1. Chiliman, nu mai urli? =)) (Despre candidatura doctorului vorbesc.)

2. Rămâne valabil, ba e chiar mai evident după plecarea lui Kovacs de lângă zălud: ungurii trebuie şi pot fi extraşi acum. Altfel, şansele ca USL să iasă cu cel mult 49% din marea tăvăleală arată mult mai promiţător decât sondajele naţionale ale uniunii.

3. O doză de optimism totuşi, cumva tot legat de tema postului: electorii din mediul urban au potenţialul de a intra în trepidaţii anti-băsiste tot mai răsturnătoare de bibelouri şi pahare cu picior pe măsură ce ne apropiem de alegeri. (Fie şi numai de-asta ar fi păcat ca USL să-i lase vorbind singuri.)

Oh yeah, the chemical dreams! :D

Efectul post-incursiune in Orasu' Zeilor. :))