Not that I don’t love my doctor, but...

...enough is really enough, love and trust can’t beat 8 months of continuous pain, worsening instead of fading. A, pardon, înapoi la limba română:

Aşa că: azi am dat o vizită pe la cel mai minunat laborator de analize şi am solicitat un set generos de teste, ca să ştiu de la ce pornesc. Mâine mă edific asupra cifrelor şi după ce voi fi luat la cunoştinţă starea de fapt la momentul T ZERO, trec frumos la “metode alternative” de reducere a semnalului dureros – da da, alea interzise prin lege. Ştiu, nu-i un post educativ, dar putem să-l facem. Uite, de exemplu educativ devine în momentul în care vă sfătuiesc prieteneşte să nu vă aruncaţi cu capu-n gard din exces de zel întru rezolvarea problemelor medicale, pentru că:

1. S-ar putea ca problemele cu pricina să nici nu fie reale.

2. S-ar putea ca brusc drogurile să vi se pară cea mai bună opţiune. (Dacă ajung şi la apucături suicidale practice – că teoretice există de bună vreme—, promit să anunţ înainte de tăierea panglicii.)

Ce-mi veni aşa, brusc? Nimic nu-mi veni brusc, îmi veni în timp, dar ieri am dat de pragul de sus: dacă am ajuns să nu-mi mai pot păstra poziţia antigravitaţională în scopul domestic de a înainta pe stradă întru translaţia dintr-un punct A într-un punct B, fără să mai negociem pretenţii gen viteză, respiraţie etc., atunci e clar că mă duc dracului. So... at least let’s ease the pain.
Începând cu Ziua Copilului. Merit.

Despre alimentatia sanatoasa de luni

Chiar daca-s pe moarte, tot am grija de voi! :))

Într-adevăr, socialistă uniune. Braaavo USL, braaavo!

După ce ne-au anunţat de vreo 4534576567 de ori că ne servesc nuş’ ce program de guvernare calificabil pentru vreun Nobel, anunţuri urmate de tot atâtea amânări, astăzi în sfârşit au izbutit a lansa minunea pe piaţă bă’eţii şi fetele din USL.

Ce conţine? NU MĂ INTERESEAZĂ!

Din două motive:

1. Oricât mi-ar displăcea persoana lui Pieleanu, astăzi a pus o întrebare cât se poate de valabilă şi de inocentă, pe care ar pune-o orice om curios de ce-l aşteaptă în caz de schimbare a regimului, dar care nu le are cu economicele de specialitate: “O variantă sintetică aveţi?” Răspuns: “O să facem şi o variantă de sinteză.” Aţi înţeles? Le-a trebuit o viaţă să lanseze varianta pe lung, acum le mai ia o viaţă să treacă titlurile şi ideile principale pe-o coală alăturată.

2. Ştiţi, eu sunt om de arte vizuale, că aşa scrie pe diplomă. Pe fundalul rafalelor de atacuri băsiste cum că USL e o adunătură socialistă, ce s-au gândit bă’eţii şi fetele care ne promit progresul? “Ia să-i confirmăm noi pe ăştia, aruncând pe masă o broşură cu aspect profund comunist, care să respire prost gust şi lipsă de profesionalism în era obsesiei pentru detaliu şi pentru ambalaj capabil să vândă conţinutul pe o piaţă concurenţială.”

Ei, dacă vă doare-n c_r de felul în care comunicaţi cu electoratul, aşteptaţi-vă să obţineţi în regim de firească simetrie acelaşi lucru: durere-n c_r.

(Puteţi să consideraţi post-ul ăsta felul meu de a vă ajuta să popularizaţi marea scremere, indiferent ce conţine ea. V-am tratat chiar bine, consider eu: v-am acordat atenţie, v-am oferit spaţiu – sigur, mesajul e ambalat la fel de frumos ca şi al vostru. Cred că avem o relaţie echitabilă.)

Nu mai insistati cu incultura!

Publicitate fără ruşine: Radu Tudor :)

În caz că n-aţi băgat de seamă, 

Radu Tudor are blog şi foaaarte bine face.  

Click image to leave the Earth. :))

No Writing Then

Marea reorganizare interioara -- Lunea Zeilor

Obsesia controlului, performanţa lu’ peşte

Reciteam ceva mai devreme articolul ăsta al lui Tony Schwartz despre somn, ca sursă de energie mult mai puternică inclusiv decât mâncarea. E unul dintre subiectele mele preferate, pentru că găsesc foaaaaarte amuzantă obsesia şefilor de a-şi VEDEA angajaţii LA BIROU, frate, dacă se poate de la 25 de ore pe zi în sus. Ca să ce??? Ca să nu-i vadă NICIODATĂ de fapt. În ce sens? Păi în sensul că oamenii ăia nu-s de fapt prezenţi acolo VECI, din lipsă de odihnă, din lipsă de chef datorită nevoii de-a mai fi şi-n altă parte, poate cu familia, poate cu prietenii, poate chiar la doctor. Ba mai mult, acum s-au inventat şi rahaturile cu team building-u’ FIX în week-end-uri, să nu cumva să rămână vreo zi neatinsă, adică oamenii de la locul de muncă să-ţi fie şi colegi, şi familie, şi prieteni. Ca în momentul în care te cari de-acolo să rămâi efectiv SINGUR. Ce-i asta? Păi vă spun eu ce e: rezultanta dintre obsesia de a deţine controlul total asupra angajatului şi obsesia cantităţii indiferent de calitatea livrată. În principiu, par chestii de-o evidenţă cruntă. De fapt chiar sunt, nu par. Şi dacă discuţi aşa ceva cu diverşi şefi şi şefuleţi, nu te contrazice nimeni. Baiu’ ăl’ mare e că tot nimeni e şi răspunsul la întrebarea “Şi cine ţine cont de asta?”. Ce e mai înfiorător e că nu găseşti imbecilismul ăsta atât în activităţile de producţie cât în alea intelectuale. Adică ştiu mult mai mulţi muncitori cu program fix de 8 ore decât oameni de birou de prin mari companii. Culmea, chiar din sfere de activitate care URLĂ DUPĂ DIVERSITATE ŞI FORMĂ INTELECTUALĂ MAXIMĂ pentru a putea discuta despre randament – a se vedea orice domeniu care implică forme diverse de creativitate/inventivitate. Cât de legumicol să fii să-ţi închipui că ţinând un om în cuşcă nuş’ câte ore pe zi şi acaparându-i complet viaţa ăla mai poate fi sclipitor în vreun fel? Şi cum dracu’ crezi că poţi controla ce-i trece ăluia prin cap în alea 345534654 de ore cât îl ţii tu legat de scaun??? Îţi spun eu ce-i trece prin minte: îi trece toată evanghelia într-o anume formă interpretativ-injurioasă îndreptată-nspre tine, boule! Dă-i termene limită rezonabile şi laaaaasă-l, dom’le, să-şi hrănească generatoru’ de inteligenţă creativă cum i-o pica bine! Bucură-te de omu’ ăla în forma lui maximă 5-6 ore pe zi mai degrabă decât să te trânteşti de-un cartof uscat 14 ore pe zi! Lasă-l să ştie pe ce lume trăieşte şi pentru ce lume produce, indiferent ce produce, că altfel de-aia nu poţi vinde mai nimic din ceea ce-ţi screme în lipsa aia totală de chef de viaţă şi mai ales de muncă! În principiu, nu fiţi măgari, domnilor, nu fiţi măgari!

So how much sleep do you need? When researchers put test subjects in environments without clocks or windows and ask them to sleep any time they feel tired, 95 percent sleep between seven and eight hours out of every 24. Another 2.5 percent sleep more than eight hours. That means just 2.5 percent of us require less than 7 hours of sleep a night to feel fully rested. That's 1 out of every 40 people.

[....]

Great performers are an exception. Typically, they sleep significantly more than the rest of us. In Anders Ericcson's famous study of violinists, the top performers slept an average of 8 ½ hours out of every 24, including a 20 to 30 minute midafternoon nap some 2 hours a day more than the average American.

The top violinists also reported that except for practice itself, sleep was second most important factor in improving as violinists. (Tony Schwartz)

Crin a rezolvat disputa cu Patriciu

Dând peste maxima lui Karl Lagerfeld, care spune că “Frustration is the mother of crime, and so there would be much more crime without prostitutes and without porn movies.”, Crin s-a decis să-i curme suferinţa orgoliformă lui Patriciu şi să-l includă în conducerea partidului. Astfel, Dinu Patriciu a fost numit în funcţia de preşedinte al proaspăt constituitei Comisii de Voaiorism Politic, Infertilitate şi Inutilitate Manifestă, care se va preocupa cu lansarea în eter a celor mai nefericite, neproductive şi inaplicabile idei de relansare economică pe termen lung şi veşnic. 

Ăştia-mping soarele de la spate

Ăştia n-au motive de fericire, da’ le trag de păr în 3-uri d-astea pe care oricât te-ai concentra, nu-ţi iese de-o depresie nicicum.
Criminal să fii, îţi scapi şi pistolu’ pe jos când te-obligă ăştia la o dansantă de-asta solară. Happiness beyond choice. =))

Fineţurile de luni

...şi reforma tăia panglici la câini

Pentru că liberalii PNL-işti se făcură oameni rrrăi răi de tot şi ne lăsară orfani electoral, ce mi-am zis eu? “Da’ dacă se reformează PD-L-ul şi putem migra înspre ei, cum lasă a se-nţelege acele sondaje în care PNL-ul a luat-o la stânga şi lumea se uită cu poftă la culoarul de dreapta rămas PD-L-ului?” Hmm, părea o idee foarte bună, numai că avea o hibă: nu ştiam nici în ruptul capului cum să măsor apetitul PD-L-ului pentru reformă. Daaaar deodată am auzit o voce blândă: “Nu te-ngrijora, soră liberală, că voi candida eu la şefia partidului-speranţă din partea reformiştilor liberali” – era Toaaader, Toader Paleologu, draguţul de el! M-am înseninat instantaneu, vă daţi seama! Şi a fost seară şi a fost dimineaţă –
14 mai! Luat-am şampanie, sunatu-i-am pe fraţii liberali orfani electoral şi-acum aşteptam cu răsuflarea cadenţată victoria reformei asupra băltoacelor stătute şi urât mirositoare. Şi iar se făcu seară şi veni vremea socotelilor de voturi. Cu pulsul intrat în mentalitate de Fatboy Slim am dat să savurez bunătate de aritmetică. Pfffffff, dar ce-mi văd ochii?!! Reforma liberală: 1,7%!!! Văleeeeeeeeeu, săriiiiţ’, ne lasă şi ăştia de izbelişte! Roberta, încetează, pune procentele la loc, fimeie, că e jale mare! Cum reformă 1,7%???

Pfffffff...! Iaaaar trebuie să mă-ntorc la liberalii cei rrrrăi din PNL! =))

Am putea zice totuşi că azi s-a reformat PD-L-ul, în sensul că şi-a aruncat L-ul la gunoi. Ş-atunci mi-am amintit imnul PD-ului:

Mă scuzaţ’ =))

Joia Zeilor :)

Toţi sunt la fel --> Eugen Nicolăescu = Cseke Attila

Uite-aşa vine treaba:

“Schimbarea modului în care bolnavii de cancer îşi pot procura medicamentele a lăsat mulţi pacienţi fără tratament, pentru că spitalele nu le au pe stoc. De la 1 aprilie, bolnavii de cancer nu-şi mai pot lua medicamente decât din farmaciile spitalelor. Multe dintre ele sunt însă goale.“
Restul articolului, pe site-ul Adevărul.

Aşa, şi? Nu văd care-i problema.
Păi n-am stabilit noi că toţi sunt la fel, pentru că ni-i lene să discernem între imperfect şi criminal în serie? Eu nu-nţeleg revolta. Da, şi eu sunt între ăia minoritari care nici n-au votat cu organu’ exotic locţiitor de creier, nici n-au luat pe toată lumea de-a valma pentru a-şi justifica lenea de-a-şi urni posterioru’ în scopul conştient de a parafa necesitatea “asolamentului politic” atunci când cultura de varză băsistă a generat invazie de melci. Şi ce dacă-s între minoritari? De-oi crăpa, oi crăpa, asta e, ori emigrez, ori suport. Singurul lucru inteligent care mi-a mai rămas la îndemână cât mai bântui prin ţară e să nu m-apuc de făcut copii. Şi cam atât. Cred că am scris destul şi destul de hiperacid împotriva PNL/USL. Dar de-aici şi până la a nu face distincţia între a nu mi se oferi îndeajuns şi a mi se lua cam tot ce mi se poate lua, punându-mi-se în spate, bonus, şi o superdatorie pe care nu m-a-ntrebat nici dracu’ dacă vreau s-o contractez, mai e loc de-nconjuru’ Pământului. E totuşi minunat că mă acuză de lipsă de spirit critic (chipurile din motive de partizanat nejustificat în favoarea PNL) unii care dau dovadă de aşa un spirit critic crăpând de sănătate încât nu le dă mână – creierul cu atât mai puţin – să deosebească între indivizi şi între grupuri de indivizi. Asta e bine, e o asigurare că vraiştea din RO nu-i vreun loz necâştigător, ci un exemplu edificator despre buna funcţionare a universului pe bază de evenimente coerent organizate în cauze şi efecte.

QJ

Liberalism coral pe o singură voce

Ultimul congres decent al PNL s-a-ntâmplat în 2009, când victoria lui Crin asupra lui Tăriceanu a fost realmente victorie, cu entuziasm real, survenit după o competiţie reală, cum scrie în manualul de liberalism aplicat. După care au urmat numai slujbe religioase: ungerea lui Crin pentru un nou mandat, cu o mică manifestare de rebeliune ignorabilă din partea lui Ludovic Orban – bine c-a fost şi aia! – ungerea pentru un nou mandat a candidatului unic la conducerea CSL, astăzi aud că s-a săvârşit şi ungerea pentru un nou mandat a candidatului unic la conducerea TNL, şi dacă acum s-ar întâmpla un nou congres PNL, sunt absolut convinsă că nici Orban n-ar mai ştirbi caracterul de ceremonioasă unanimitate în redesemnarea lui Crin preşedinte de partid. Sigur că gurile spurcate vor conchide din asta că opresivul Crin a introdus corala pe o singură voce în PNL. Acum... întrebarea mea e destul de previzibilă: ce vină are Crin că s-a trezit preşedinte peste un partid de leşinaţi? După cum vă arătam şi în exemplele cu tinerii din CSL şi TNL, nici măcar în rândul ăstora, unde te-aştepţi în mod natural să găseşti un apetit sporit pentru competiţie, pentru afirmare, pentru vizibilitate, nu-i de aflat aşa ceva, ci o mare omogenă şi liniştită de tineri constipaţi şi fără păreri, fără apucături de lideri, fără pulsul dezbaterii în vene, fără enzime descompunătoare pă tractu’ digestiv şi făr’ de aspiraţii spre altceva afar’ de aprobarea cumincioară a candidatului unic şi repetitiv. Zici că i-a adunat echipa de casting pentru turnarea serialului “Tânăr, uniform şi liniştit”.

Ba mai primesc ieri link şi de la Codrin spre un post în care militează, sper că inconştient, pentru dizolvarea partidelor, a dreptei şi a stângii, exact aşa cum spunea Crin că NU DOREŞTE SĂ SE îNTÂMPLE prin formarea USL. Titlul însuşi anunţă din bun capăt deriva în care se află prietenul Codrin: “Liberal autentic, social-democrat autentic... Cum rămâne însă cu cei doar autentici?” Hmm..., hmmmmm..., asta cu “doar autentici” e ca şi expresia aia, “sunt un adevărat, dom’le”. =)) Codrin, mamă dragă, nu poţi fi aşa, autentic pur şi simplu, trebuie să fii CEVA autentic. O chestie, o cireaşă, o măslină, o scobitoare străină. :)) Un... nimic autentic? Nu merge. Uite, până si băsiştii sunt corupţi autentici, hoţi autentici, chestii d-astea nasoale, dar autentice, dar sunt nişte chestii autentice, cum zic. Propunerea asta cu adevărul despre nimic, luat în valoare absolută, e ca dracu’, e ca şi aia cu apoliticul. Adică faptul că n-ai avut veci curiozitatea să lecturezi una-alta despre doctrinele politice, aşa încât nu eşti în stare să identifici valul dominant şi influenţele secundare sub ale căror principii îţi determini opţiunile, nu te face în nici un caz apolitic, ci inconştient. Exact aşa cum faptul că nu-ţi faci analizele la sânge nu-nseamnă că nu poţi avea hepatită de tip B.

...and nylon for all :)

Imnul alegerilor din 2012

...pentru că-mi pare că suntem o naţie veselă şi dansândă. :))

Dintr-un post atât de lung, atât

Aveam în cap un post foarte lung despre adecvarea discursurilor politice, dar cred că ajunge şi versiunea pentru oameni fugăriţi de tren:

Cum nu mă mai uit la ştiri – în special pentru că nu sunt ştiri – observ parcă mai bine preocupările partidelor pentru diverse teme grele. Dinspre PD nu văd de ce-aş aştepta vreo poveste orientată ideologic, ăia sunt o sectă extremist-băsistă şi pa. Pot să am însă aşteptări de prin alte părţi, cum ar fi dinspre componentele USL. Ai zice că o uniune determinată prin forţa împrejurărilor şi nu cu intenţii de omogenizare ar avea tot interesul să conserve identitatea componentelor dânsei, nu? Adică singuri au tot zis că nu e soluţie obţinută prin dizolvare de diverse, ci emulsie. Păi dacă-i aşa, acum, mult mai mult decât în vremurile de război între PNL şi PSD, te-ai aştepta să se traseze contururi ideologice, nu în regim de răfuială, ci în regim de prioritate a preocupărilor, aşa încât când vom pune şi noi mâna în sfârşit pe programul de guvernare al USL, pe care ni-l tot prăjesc de-o vreme, da’ nu ni-l mai pun odată-n farfurie, să ne vină destul de uşor să identificăm singuri când e mână de PNL-ist şi când e mână de PSD-ist, cu intersecţiile aferente. Uite că nu se-ntâmplă asta, dinspre USL vin doar discursuri cu aer generalist de critică a băsiştilor. Sigur că trebuie să existe şi discursurile alea, dar sunt departe de-a fi suficient de hrănitoare pentru electorat, ca să nu mă mai leg şi de caracterul lor intoxicant datorită proporţiilor. Ăştia bieţii confundă efectul de unison cu efectul de moară stricată.  

Morţi-free :))

Veeeery alive. :)